Bun venit în locul de unde încep cele mai frumoase călătorii!

Invitație deschisă către aventură, expediție, prietenie.

Să ne bucurăm de minunile naturii împreună!

 

Drumeție Montană

Drumeție Montană

Drumeții Montane

Pentru începători dar și pentru cunoscători ai muntelui mai experimentați organizăm drumeții în Munții Piatra Craiului, Apuseni, Maramureș, Rodnei, Făgăraș, Retezat, Parâng, Bucegi, Ciucaș, Iezer, Buila, Măcin, Ceahlău etc.

Escaladă pe Stâncă,

Escaladă pe Stâncă

Escaladă pe stâncă

Pentru începători dar și pentru cei mai experimentați organizăm evenimente de escaladă pe stâncă în Cheile Rașnoavei, Pârâul Rece, Prăpăstiile Urșilor, Prăpăstiile Zărneștilor și în Munții Iezer.

Descoperă România și Europa

Descoperă România și Europa

Călătorii “Descoperă România”

Îmbinăm drumeția montană cu descoperirea unor obiective turistice unice ale României în cadrul proiectelor “Descoperă România la pas” și “Descoperă România pe bicicleta”.

Evenimente Corporate și Team Building

Evenimente Corporate și Team Building

Team building și Wellness

Organizăm drumeții montane în scopul relaxării active și pentru sănătatea angajaților. Organizăm Team building-uri în care putem îmbina jocurile outdoor și indoor cu drumeții, rafting, vizitarea unor obiective turistice sau plantare.

Evenimente pentru familii și copii

Evenimente pentru familii și copii

Provocări pentru familii

Organizăm aventuri la escaladă pe stâncă, drumeții, orientare turistică cu busola, tir cu arcul, slackline și multe alte jocuri pentru familii și copii.

 

Abonează-te la Newsletter

Am plecat la drum cu inima parcă îndoită, nefiind conștientă că fiecare minut, ora care trecea mă aducea mai aproape de victoria mult așteptată. Sau era doar sentimentul că am uitat ceva? In fine. Să trecem peste. Râs, voie bună, colegi mișto de drum, baie-n râu, foc de tabără, povesti spuse la apus de soare, jocuri, stele, indian english și-n final..gouuu tuuu slip.

Duminica. Ora 7:00. Suntem conduși de câțiva localnici din Nucșoara până la Stâna lui Burnei de unde urmează să plecăm pe traseu. Șofer sociabil, un model de simplitate și voie bună. Dar tot simt că am uitat ceva. Serios, de ce nu scap de sentimentul ăsta? Pun totul pe seama oboselii adunate cu câteva zile în urma și-l ignor. Pornim la drum. Soare, peisaje minunate, oameni faini. La un moment dat zăresc de la depărtare cele doua vârfuri. Brusc, oboseala a dispărut și o energie de nedescris m-a cuprins. Ajung pe Viștea Mare printre primii din grup și retrăiesc momentele proiectul 14. Am mai cucerit un vârf. Oare chiar se-ntâmpla? Pornesc apoi cu pași timizi spre ultimul vârf, parca nevrând sa ajung știind că se va termina curând. Mă surprind pe vârful Moldoveanu, cu ochi mari, privirea pierdută-n zare și sufletul inundat de sentimente de nedescris. Am reușit.

E vârful cu numărul 14. Ultimul din proiect, nu întâmplator, cel mai înalt din cele 14. Am simțit o fericire imensă, nu știam dacă să râd sau să plâng, să tac sau să tip, să ar în sus sau pur și simplu să admir priveliștea. Am decis sa zâmbesc cu gura până la urechi, să-mi îmbrățișez prietenii cu care am împărțit totul de la apa până la momente, să ne bucurăm de victorie și să desfacem șampania. Momentul când șampania a făcut bum a coincis cu momentul când, subit sentimentul că am uitat ceva a dispărut. Pentru ca găsisem ce-mi lipsea. Abia atunci am înțeles că o parte din sufletul meu a rămăs pe munte încă de la cucerirea celor 12 vârfuri. Am descoperit ce mă face fericită. Lângă oamenii dragi sufletului meu și pe munte, eu sunt completă. Așa arată fericirea mea. Proiectul 14 o sa rămână proiectul meu de suflet.
Proiectul 14. Proiectul pentru care ma pregătesc sufletește de o bună bucată de vreme, dar pe care nu mă gândeam că o să-l duc până la capăt. Si iată-mă, la sfârșit, desculță, într-o benzinărie, cu 12 vârfuri cucerite luându-mi la revedere și îmbrățișând niște oameni care s-au strecurat unul câte unul în sufletul meu fără să-mi dau seama (din cauza vremii nefavorabile, am ales să încheiem proiectul cucerind celelalte două vârfuri într-un alt weekend).
Pleci de acasă punând în bagaj, atât cât permite el bineînțeles, lucrurile necesare pentru a arata cât de cât decent dimineața. Dar spre sfârșit iți dai seama ca nu-ți mai pasă. Până să realizezi, ceilalți știu mai multe despre tine decât 3 coșuri apărute inevitabil pe față.
Deși nu e prima mea urcare pe munte, de fiecare dată mă gândesc oare ce o să mai descopăr. Si când cred că nu mai am nimic de învățat, natura are modul ei unic de a-mi arata cât de puțin ma cunosc, cât de mica sunt în comparație cu cât de mare pot fii.
14 nu este numai despre cele mai înalte vârfuri din România de peste 2500 de metri, ci și despre ambiția de a reuși, despre un vis de îndeplinit și un scop de atins. Despre dormit la cort și spălat la râu. Depre cel mai bun grătar mâncat cu mâna de pe o folie de aluminiu și pepenele dulce mâncat cu zgomot, morfolindu-te de zeama la gura. Despre dormitul în mașină, dar și pe lângă ea după un drum lung și anevoios. Despre soarele insuportabil, dar nu mai arzător decât dorință de a reuși. Despre ploaie, grindina și betele trekking aruncate de teama de a nu fi trăznit. Despre căzături și vânătăi sau pauze publicitare cum le numim noi :)).Despre cântat și voie buna pe poteci de munte și-n serile târzii. Despre ursii care mănâncă mere. Despre cei trei fantastici care au plecat în căutarea apei, despre tovarășii faini de drum și compromisurile pe care le faci pentru a conviețui. Despre defectele , dar și calitățile pe care ți le descoperi, despre oboseala și nervii întinși la maxim. Nu puține au fost momentele când am vrut sa renunț; îmi amintesc drumul spre vârful Lespezi, când tot ce voiam era un loc cu umbră și răcoare și să dispar de pe muntele ala odată. Grabită să urc pe acest vârf și să se termine ziua aia mai repede, mă surprind la un moment dat mergând spre vârful Cornul Călțunului, trezită de o voce care ma ghida: pune stângul aici; perfect, acum și dreptul; excelent. Pentru că ei n-au renunțat să creadă în mine când eu o făcusem deja (cele două vârfuri se aflau unul lângă altul, la o distantă de aproximativ 40 min, vârful Cornul Caltunului având un traseu mai dificil decât vârful Lespezi si pe care renunțasem să mai cred că o să mai ajung).
In penultima zi, am avut parte de înca un traseu solicitant de 13 ore, însa gândul ca eram atât de aproape de 14, l-a facut mai suportabil. După, am fost așteptați cu cea mai bună mâncare de cartofi și cârnați..sau mai bine zis, cârnați cu cartofi:)) O mâncare cu iz de copilărie, momente uitate și readuse la viata pentru câteva minute. Pret de 10-15 minute cât am mâncat, am simțit ca sunt iar copil. Eram acasă la ai mei, ma jucam pititea, încă nu îmbrățișasem viata de adult, nu aveam griji și bunicii încă erau în viata.
In ultima seară m-am băgat în cort cu dureri groaznice de spate, genunchi, picioare..sau mai bine va spun ce nu mă durea pentru că durează mai putin, dar dimineața am strâns din dinți și am luat-o de la capăt..pentru ca 14 nu e la fel fără 10,11 si 12.
In acest proiect am învățat sa renunț la scuze și la văicăreli și sa acționez mai mult. Am realizat cât de mișto sunt și de cât de multe lucruri sunt capabilă. M-am întors alt om, mai încrezătoare, și cu vise mărețe. Si acesta e doar un scurt rezumat al proiectului 14 văzut prin ochii mei. Destinația a fost scopul, dar călătoria a fost lecția.

Am fost cu T.E.D. Adventure:

 
  • 1
  • 2
  • 3
  • Testează-ți limitele în siguranță cu T.E.D. Adventure
  • Îți plac drumețiile, aventura, călătoriile? Vino cu noi!
  • Imagini cum vezi doar în documentare
  • 1
  • 2
  • 3