Bun venit în locul de unde încep cele mai frumoase călătorii!

Invitație deschisă către aventură, expediție, prietenie.

Să ne bucurăm de minunile naturii împreună!

 

Drumeție Montană

Drumeție Montană

Drumeții Montane

Pentru începători dar și pentru cunoscători ai muntelui mai experimentați organizăm drumeții în Munții Piatra Craiului, Apuseni, Maramureș, Rodnei, Făgăraș, Retezat, Parâng, Bucegi, Ciucaș, Iezer, Buila, Măcin, Ceahlău etc.

Escaladă pe Stâncă,

Escaladă pe Stâncă

Escaladă pe stâncă

Pentru începători dar și pentru cei mai experimentați organizăm evenimente de escaladă pe stâncă în Cheile Rașnoavei, Pârâul Rece, Prăpăstiile Urșilor, Prăpăstiile Zărneștilor și în Munții Iezer.

Descoperă România și Europa

Descoperă România și Europa

Călătorii “Descoperă România”

Îmbinăm drumeția montană cu descoperirea unor obiective turistice unice ale României în cadrul proiectelor “Descoperă România la pas” și “Descoperă România pe bicicleta”.

Evenimente Corporate și Team Building

Evenimente Corporate și Team Building

Team building și Wellness

Organizăm drumeții montane în scopul relaxării active și pentru sănătatea angajaților. Organizăm Team building-uri în care putem îmbina jocurile outdoor și indoor cu drumeții, rafting, vizitarea unor obiective turistice sau plantare.

Evenimente pentru familii și copii

Evenimente pentru familii și copii

Provocări pentru familii

Organizăm aventuri la escaladă pe stâncă, drumeții, orientare turistică cu busola, tir cu arcul, slackline și multe alte jocuri pentru familii și copii.

 

Abonează-te la Newsletter

Povești din Apuseni - Interviu cu Gabriel Suliman, omul care schimbă istoria satului Cheia!

Interviu cu Gabriel, constănțeanul plecat la București care a lăsat totul în urmă și a decis sa înceapă împreună cu familia sa o nouă viață într-un sat părăsit din Munții Trascău - Apuseni, Satul Cheia.

Gabriel:  Satului i-au trebuit 20-25 de ani să dispară, mai la deal este ultima bătrână Laura Praja de 83 de ani, ultima născută în Cheia. Ea sta aici doar pe timpul sezonului cald, iarna o iau copii în Alba Iulia. Le e teama deși femeia taie lemne mult mai bine ca mine, are o precizie incredibilă. Următorul sat de unde pleacă ea e la o ora jumătate de mers de aici, 5km de mers suntem la 600m, acela e la 1100, 500m diferență de nivel și urca ca mine și când ajunge sus zice „maică mai trebuie să mă aștepți că mă cam doare capul”.

Vivi:  Mai aveți ceva - job remote sau?

Gabriel:  Am vândut tot din București, am plecat și acum merg pe o investiție. Ce vreau să fac aici este să reproduc o gospodărie tradițională din care să fac turism. O să fie casele astea, o șură, o să fie o moară pe apă de măcinat grâu și o alta casa mai mare aici, tradițională de oameni așezați. De la 1900 în sus erau considerate case ale săracilor pentru că doar ei nu-și permiteau să-și cumpere țiglă. Când a apărut țigla trocul era făcut după greutatea în caș sau în brânză contra greutății țiglei. Era foarte scumpă. Nu-și permiteau și atunci majoritatea caselor de aici au fost fie cu șindrilă fie cu paie. Casele astea sunt strămutate, pe terenul ăsta nu era nimic. Eu le-am adus de peste vale, aici.

Alina:  Cum ajung turiștii aici?

Gabriel:  De unde ați ajuns și voi. Nu m-am gândit la un turism masiv ci la un turism mai așezat. Nu turismul o sa fie elementul forte. Mi-am cumpărat câteva terenuri pe care vreau sa fac o livadă de cătină, goji, de nuci, cam asta o sa fie… E o investiție pe termen lung tocmai de aceea am venit la 30 de ani ca să am timp la pensie când abia mă mai pot mișca să zic că mă duc să-mi iau banii din bancă.

In doi ani si ceva de când sunt aici au venit o groază de oameni care au spus “bă ești nebun! Eu am venit de acum 15 ani, de acum 20 de ani și aveam visul ăstă, cum de ai reușit tu?”

Eu zic: „Bă cred că mi-am ales femeia care trebuie”. Ei răspund: „Băi eu cred că eu nu, că din cauza ei, apoi au apărut copii, apoi am găsit un job bun și zic ok”… Ajungi la pensie când nu mai poți să faci nimic și oricum nu mai contează…

Alina:  Cum v-ați obișnuit cu stilul ăsta de viață?

Gabriel:  E o chestie când te întâlnești cu cineva, când descoperi ceva, parcă lucrul ăla l-ai avut cândva dar nu s-a terminat, nu s-a concretizat și atunci când găsești lucrul ăla ești: „bă de când așteptam să mi se întâmple așa ceva!” Eu m-am născut în Constanta la sat și satul era chiar lângă canalul Dunăre - Marea Neagră, pe care l-au inaugurat prin ‘80 și ceva și apoi au venit și ne-au demolat de acolo. Cred că cei 3-4 ani de când m-am născut chestia aia cu sunetul de găini, de cai, de vaci, de oi mi-a rămas în „sistem” și când am ajuns aici am zis vreau găini, vreau să-mi cumpăr cal, vreau să-mi cumpăr capre, vreau… Lucrez singur, lucrurile se miscă greu îmi doresc să le fac mai repede dar aici lucrurile se mișcă mai greu, mă mai întâlnesc cu câte un mocan (asta e zona de mocani, moții sunt de la Rosia Montană încolo) și când ma mai duc la ei și zic ‘ai mă dă-mi repede repede ceva că tresă’ plec, ei îmi zic: „bă tu nu o sa reziști mult aici” pai de ce? „nu ți-ai pierdut graba aia de orășean”. Si-mi zic eu, mie: „Ok, cu voi tresă mai mă potolesc”. Aici când plouă, știți că e vorba aia ploaie mocănească, plouă încet, mărunt și așa se mișcă si ei… „e timp”. A fost o căutare, o regăsire, nu a fost nevoie de prea multă acomodare.

Cotzo:  Cine vă ajută să refaceti casele?

Gabriel:  Am încercat să facem o „clacă”, să adun voluntari să mă ajute. Rezultatul: 3 televiziuni și doar 2 voluntari...

Cotzo:  Cum vă pot găsi oamenii dacă vor să ajute, cum pot lua legătura cu dvs.?

Gabriel:  Avem o pagină pe Facebook, Satul Cheia E ACasa.

La un moment dat îl striga fetita lui, Alice o fetiță blondă, un pic rușinoasă dar curioasă.

Gabriel:  Să nu-i dați dulciuri! A venit un prieten acum din București și a venit cu 6-7 ciocolăți, tresă le ascund le mănâncă șoarecii prin pod. Toți turiștii vin cu energizante, dulciuri și ce să îi dai unui copil când îl vezi după toată perioada asta de pustietate... La asta nu mă așteptam…. ajungi să mănânci mai multe dulciuri aici decât la oraș.

Alina:  Ce faci cu școala?

Gabriel:  Homeschooling.

Albane:  Mai sunt copii în sat?

Gabriel:  Nu, satul ăsta nu mai are decât 4 locuitori. Si numai una, o bătrână e nativa, restul de prin alte parți, unul din Arad și o măicuță.

Cotzo:  Ziceai că ești din Constanța. De ce ai venit în zona asta și nu ți-ai ales o alta zonă?

Gabriel:  A trebuit să treacă 30 ani să traversez toată țara ca să ajung aici. Am un prieten la trei sate mai încolo care știa că tot cautam. Și știa ca eu caut un loc ca ăsta, să nu am acces auto, să fie destul de sălbatic dar să fie la confluența mai multor trasee turistice pentru că voiam să fac turism. Voi veniți din Cheile Râmețului, mai sunt trasee din Bradești, Cheile Georgelului, din Cheile Piatra Bălții, Cheile Pravului, din Modolești unde mergeți și voi acum. Și am zis perfect, e ceea ce vreau!

Vivi:  O să faceți aici să poți să și mănânci ceva, ca la pensiune?

Gabriel:  Nu ca la pensiune. Ideea este să intri într-o gospodărie și să zici „bă mi-e foame”, iți dau cuțitul, iți iei ce ai nevoie, cântărești, plătești… cam asta e ideea. Si nu e neapărat plată în bani, poate fi și troc...”

Apoi ne-a arătat casele strămutate și interiorul acestora. Am mai fi stat la vorba însă a trebuit să plecam mai departe, dar abia așteptăm să ne întoarcem la anul să aflăm continuarea poveștii.

Am fost cu T.E.D. Adventure:

 
  • 1
  • 2
  • 3
  • Testează-ți limitele în siguranță cu T.E.D. Adventure
  • Îți plac drumețiile, aventura, călătoriile? Vino cu noi!
  • Imagini cum vezi doar în documentare
  • 1
  • 2
  • 3