DrumețiiImpresii și povești de drumeție

 

Aici se găsesc poveștile noastre dar și ale voastre!

Jurnal de aventură în Cheile Nerei-Beușnița

Cheile Nerei, o tura de poveste…

Vineri, 22 aprilie, plecam cu primavara in suflet sa descoperim Romania. Ne oprim la primul nostru obiectiv: Muzeul Trovantilor din Costesti. Formatiuni stranii, bizare, parca ne privesc cu intelepciunea stransa in ani si ani…s-au nascut din nisip alunecand in vale si au crescut cu multa rabdare…imi este daruit si mie unul si mi se cere sa imi pun o dorinta…il strang cu speranta in palma si ii adresez cu incredere dorinta mea cea mai arzatoare, si simt cum incepe parca sa-mi incolteasca printre degete…
De aici pornim spre urmatorul nostru obiectiv, Pestera Muierilor, Baia de Fier, judetul Gorj. Aflam cu mirare ca este formata de mai bine de 4 milioane de ani, sapata in calcarele mezozoice de cursul raului Galbenu. Parcurgem pestera de aproape 1 km intocandu-ne parca in timp; Formatiunile dantelate si aerul racoros ne soptesc incet povestea femeilor si a copiilor ce isi gaseau aici adapost pe timp de razboi; Ne inchinam in fata “Altarului” creat atat de maiestuos de natura si privim cum tavanul si podeaua isi intind bratele dorind parca sa se atinga, poate acum, sau poate peste alte mii de ani…
Iesim la lumina si ne continuam drumul spre Baile Herculane. Mirosul greu de sulf ne da de veste ca am ajus…pornim pe urmele fantomei misterioase a dacului ce pazeste inca comoara stramoseasca. Amirand cladirile pline de poveste si contrastul dintre vechi si nou, ajungem in fata statuii lui Hercule, care vegheaza inca cu maretie asupra locului. Incepem sa ne cunoastem si sa stabilim conexiuni. Muntii Cerna ne ofera un cadou minunat, un somn linistit si odihnitor, asa ca suntem gata pentru o noua zi plina de magie…
Prima noastra oprire este la cascada Bigar, considerate a fi una dintre cele mai frumoase cascade din lume. Inca purtand parca in pantecele lui plansetul dragostei neimplinite, raul Bigar isi desavarseste perfectiunea printr-o ploaie rece si limpede, siroaie de frumusete contopindu-se parca firesc si pierzandu-si urma in apele cristaline ale raului Minis;
Bem apa de sub stanca cu speranta de a avea, conform legendei, cei mai frumosi copii si asteptam binecuvantarea iubirii ce o purtam in suflete;
Salutam soarele cald ce a venit sa ne acompanieze pe traseul nostru catre cascada Beusnita. Drumul ne poarta contra apei ce alearga grabita lasand in urma ei susurul ce ne elibereaza mintile si ne indeamna sa traim fiecare pas. O poienita plina cu soare si verdeata ne ademeneste parca sa alergam desculti prin iarba, asa cum o faceam cand eram copii. Ajungem la Lacul Beiului. Culoarea lui de un turquoise ireal, hipnotizant si soarele ce isi plimba degetele dinspre luciul apei catre profunzime nascand alte si alte culori ne fac sa zabovim un timp, facand parca sa ni se scurga din vene si ultimele farame de incordare…ne desprindem din visare si pornim spre ultima tinta a zilei, cascada Beusnita.
Odata ajunsi privim amutiti caderea de apa si simtim cum stropii ce sar din stanci ne mangaie umerii. Cu greu reusim sa ne desprindem si sa pornim inapoi. In cea de-a treia zi drumul ne poarta spre o alta minune a naturii, Cazanele Dunarii, loc in care aceasta isi croieste drumul printre stanci lasand parca malurile sa se apropie; deasupra noastra dainuie chipul celui care nu ne lasa sa ne uitam originea, chipul lui Decebal.
Ne intoarcem acasa cu bucurie in suflete… bucuria de a fi trait asemenea momente, de a fi vazut asemenea lucruri, de a fi cunoscut asemenea oameni frumosi.
Abia astept urmatoarea aventura!
Multumiri TED, Angela, Cizz!

Jurnal de aventură în Munții Apuseni

Jurnal de aventura in Muntii Apuseni

Weekendul meu a inceput vineri cu o iesire de poveste alaturi de TED in Apuseni
Am lasat ploaia in Bucuresti si am pornit in cautarea soarelui pana in Alba Iulia. Am vizitat Cetatea Alba - Carolina si am colindat strazile orasului timp de 2h:45 minute, maxim 3h!
Ne-am luat la revedere cu greu de la orasul istoric si am pornit cu zambetul pe buze, cu "valizele" pline si cu "mafiotii" alaturi spre Cabana Ramet. Sambata dimineata am pornit traseul pe cheile Rametului, un traseu dificil dar spectaculos, ce a presupus deplasarea cu ajutorul cablurilor de otel prinse in peretele de stanca si mai ales trecerea prin apa dar cu ajutorul baietilor toata lumea a facut fata cu brio!
La iesirea de pe chei am ajuns in satul Cheia, unde l-am cunoscut pe Gabi, unul din cei 4 locuitori ai satului, ce ne-a dat o lectie de viata, un om ce a renuntat la confortul din capitala pentru simplitatea si frumusetea naturii.
Mergand mai departe am facut cunostinta cu "Dealul Polonic, îi tot un munte da-i mai mic", o panta a prostului dar merele si perele ne-au dat energia necesara pentru a-i putea face fata.
Finalul traseului a fost in satul Modolesti unde am fost asteptati cu cafea calda si...cornata.(Coțo, iți super multumim)
Duminica am vizitat manastirea Ramet si am plecat spre Bucuresti via Sighisoara.
Dupa ce am colindat strazile Sighisoarei nu puteam rata cel mai important "obiectiv": La Perla. Trebuia sa incercam desertul traditional, lichiul de prune.(Diana, iti super multumim)
Daca un "doi", "o constelatie" sau "un carcotas" incap intr-o valiza aflati data viitoare si tot atunci aflati detalii despre Cd-urile aduse de Cristi pe INSULA pentru a vedea filme pe Monitorul din Marketul Mihaelei. Moldovenii si Marinarii aveau nevoie de Vin dar s-au multumit cu Vaca adusa de Vivi! :))
Nu ati inteles nimic? Un motiv in plus sa va alaturati grupului TED!
:D
Cert este ca drumul pana in Bucuresti a fost prea scurt!
A fost un weekend "mafiot" cu criminali, politisti, cetateni, doctori egoisti dar toti oameni frumosi!
Multumim, Angela si Cizz!

Te informăm noi

Dorești să fii mereu la curent cu ultimele aventuri pe care le pregatim?