DrumețiiImpresii și povești de drumeție

 

Aici se găsesc poveștile noastre dar și ale voastre!

Escalada, un sport pentru trup şi minte!

Escalada este o formă de recreere excelentă care antrenează nu doar condiţia fizică,ci şi o serie de aptitudini importante, dinamismul şi curajul, adaptarea sau analiza rapidă.
Escalada este un sport de care se poate apuca oricine, indiferent de vârstă, înălţime sau greutate.
Singurul test valabil pentru a depista calităţile necesare pentru escaladă îl constituie chiar practicarea ei. Mulţi se sperie când aud că pentru a practica escalada au nevoie de forţă, mobilitate, supleţe şi rezistenţă. Consideră că ei nu au forţă şi ajung la concluzia pripită că escalada nu e pentru ei. Ceea ce este o greşeală. Pentru că in momentul in care te apuci de căţărat iţi descoperi puterile: nivelul forţei, al mobilităţii şi rezistenţei.

Deşi în România escalada nu are prea mulţi adepţi, în Austria, Elveţia sau Franţa, de exemplu, acest sport este învăţat de copii încă de la vârsta de 3-4 ani, iar adulţii practică şi la vârste foarte înaintate, chiar şi la 75 de ani.
Problemele pe care le pune escalada, precum observaţia, aprecierea justă sau luarea unei decizii imediate sunt adevărate probe de curaj şi motivare pentru adulti si copii.
Iar dacă te gândeşti că nu te pricepi, nu este o problemă, pentru că aici nu ai nevoie de experienţă.
De ce sa practici escalada; Beneficiile oferite de practicarea escaladei!

Citește mai departe...

Jurnal de Aventura cu T.E.D. Adventure in Cheile Nerei-Beușnița!

Sa mergi într-o drumeție cu T.E.D. Adventure e ca povestea „Alice în țara minunilor”. Pleci la drum cu oameni magici și dai peste locuri venite de pe alte tărâmuri. Povestea mea a început într-o dimineață de 15 aprilie. Mi-am dat seama că magia exista atunci când am văzut un curcubeu și alți 50 de oameni care se îndreptau spre autocar. Exact ca în legendele spiridușilor, am găsit aurul de la capătul curcubeului… 50 de bucăți de oameni minunați, care mai de care mai fermecători. Cred că povestea mea s-a încurcat și cu “Albă ca Zăpada și cei 7 pitici” pentru ca alți doi pitici minunați și putin somnoroși au trebuit culeși de pe drum. Odată format batalionul știam că aventura e pe cale să înceapă.

Expediția noastră avea ca scop găsirea unor locuri minunate, în lumi cu totul diferite. In lumea denumită „Râmnicu Vâlcea” am avut de dovedit 50 de monștri denumiți trovanți. După lupte seculare cu bitul aparatului… i-am dovedit și i-am transformat în pietre de legendă. In drumul nostru către Băile Herculane, un loc mirific și deloc înspăimântător noaptea, am putut vedea și Pesterea Muierilor, o peșteră plina de legende si de... lilieci :) . Aventura a continuat prin alte locuri magice (Cascada Bigăr), pana când galbenul ne-a luat ochii tuturor: un lan de rapiță bogat. Deși nu am spus-o cu voce tare, cu toții ne gândeam la o sesiune foto. Se spune că atunci când mai mulți se gândesc la același lucru, universul complotează și acel lucru se împlinește. Si iată cum autocarul nostru a făcut o mică pană :). Marea provocare: „Câte poze poți face într-un lan de rapiță atunci când un autocar face pană?”. Nu ne-a luat mult sa găsim răspunsul: multe :) .

Citește mai departe...

Proiectul 14 by TED Adventure

Am plecat la drum cu inima parcă îndoită, nefiind conștientă că fiecare minut, ora care trecea mă aducea mai aproape de victoria mult așteptată. Sau era doar sentimentul că am uitat ceva? In fine. Să trecem peste. Râs, voie bună, colegi mișto de drum, baie-n râu, foc de tabără, povesti spuse la apus de soare, jocuri, stele, indian english și-n final..gouuu tuuu slip.

Duminica. Ora 7:00. Suntem conduși de câțiva localnici din Nucșoara până la Stâna lui Burnei de unde urmează să plecăm pe traseu. Șofer sociabil, un model de simplitate și voie bună. Dar tot simt că am uitat ceva. Serios, de ce nu scap de sentimentul ăsta? Pun totul pe seama oboselii adunate cu câteva zile în urma și-l ignor. Pornim la drum. Soare, peisaje minunate, oameni faini. La un moment dat zăresc de la depărtare cele doua vârfuri. Brusc, oboseala a dispărut și o energie de nedescris m-a cuprins. Ajung pe Viștea Mare printre primii din grup și retrăiesc momentele proiectul 14. Am mai cucerit un vârf. Oare chiar se-ntâmpla? Pornesc apoi cu pași timizi spre ultimul vârf, parca nevrând sa ajung știind că se va termina curând. Mă surprind pe vârful Moldoveanu, cu ochi mari, privirea pierdută-n zare și sufletul inundat de sentimente de nedescris. Am reușit.

Citește mai departe...

Povestea Satului Cheia din Munții Apuseni!

Povești din Apuseni - Interviu cu Gabriel Suliman, omul care schimbă istoria satului Cheia!

Interviu cu Gabriel, constănțeanul plecat la București care a lăsat totul în urmă și a decis sa înceapă împreună cu familia sa o nouă viață într-un sat părăsit din Munții Trascău - Apuseni, Satul Cheia.

Gabriel:  Satului i-au trebuit 20-25 de ani să dispară, mai la deal este ultima bătrână Laura Praja de 83 de ani, ultima născută în Cheia. Ea sta aici doar pe timpul sezonului cald, iarna o iau copii în Alba Iulia. Le e teama deși femeia taie lemne mult mai bine ca mine, are o precizie incredibilă. Următorul sat de unde pleacă ea e la o ora jumătate de mers de aici, 5km de mers suntem la 600m, acela e la 1100, 500m diferență de nivel și urca ca mine și când ajunge sus zice „maică mai trebuie să mă aștepți că mă cam doare capul”.

Citește mai departe...

Caută prin blog

Autentificare

Cine e online

Avem 9 vizitatori și nici un membru online

Te informăm noi

Dorești să fii mereu la curent cu ultimele aventuri pe care le pregatim?